Oltenii, "pericol social"

Publicat in editia on-line a Evz.ro din 2008, acest articol ar fi trebuit scris cu litere de aur si pastrat in Cartea Cartilor drept invatatura si povata inteleapta pentru inaintasii nostrii.

Cam asa titrau ziarele din perioada interbelica

Oltenii, atacaţi în presa anului 1928

În viziunea unor publicaţii, printre care şi „Adeverul“, oltenii reprezentau în perioada interbelică o problemă socială pentru Bucureşti. Ziarul „Adevărul“ sintetiza chiar în numărul de Paşte din 1928 un tablou sumbru.

„Trăind în promiscuitate, mizerie şi infecţie, exploataţi şi demoralizaţi, cu sufletul şi mintea falsificate, oltenii sunt un pericol social. Ce trebuie făcut ca să fie cu adevărat elemente utile?“, scria dr. George D. Ionăşescu, pe vremea când limbajul corect politic încă nu exista şi adevărurile puteau fi rostite fără perdea.

Ziar prin excelenţă „de stânga“, preocupat de problemele celor mulţi şi nevoiaşi, „Adeverul“ radiografia la sânge viaţa oltenilor care colonizau Bucureştiul. Oltenii erau la tot pasul în pieţele Capitalei, inteligenţi, dar şireţi: „(...) cântarul olteanului nu e infailibil: măcar cu cincizeci de grame în minus el tot greşeşte!“. Bucureştiul era un „El Dorado“ în epocă.

Îşi „comunicau“ jegul

Oltenii sufereau „trei ademeniri“: „Olteanul e un ţăran pe care îl împing spre Bucureşti trei soiuri de ademeniri: halucinaţia strălucirii oraşului-Capitală; visul unui câştig bănesc însemnat; îndemnurile insinuante ale unui exploatator în care el se încrede orbeşte“. Prima, „halucinaţia“, e descrisă poetic: „Olteanul vede ca printr’un văl trandafiriu un oraş colosal, cu clădiri impozante, cu lumini sclipitoare, cu oameni eleganţi şi scump îmbrăcaţi“.

Cum trăiau oltenii veniţi după câinii cu covrigi în coadă: „La gazde, oltenii trăiesc într’o promiscuitate tragică. Dorm câte zece, douăzeci şi mai mulţi într’o singură odaie, care deabia ar putea cuprinde doi-trei inşi, îngrămădiţi unul în altul, comunicându-şi respiraţ ia, sudoarea, jegul, bolile de piele şi toate infecţiile ce mişună prin corpul lor pe dinafară şi pe dinăuntru“. Probleme erau şi la întoarcerea în satele de baştină: „Olteanul, când vine în Bucureşti, e o floare deschisă, când pleacă, e o floare ofilită. Dar el se întoarce, totuşi, mândru în satul lui. (...) Vine cu apucături ciudate, cu un grai schimbat, falsificat în judecată şi în simţirea lui, schimbare ce se tălmăceşte prin: «ăsta s’a boerit!»“.

Fudulia „boerilor“

„Această stare de lucruri trebuie schimbată“, avertiza „Adeverul“, care propunea o serie de măsuri pentru a-i face utili pe olteni.
În fruntea listei: „Vătaful să nu poată aduce nici un oltean în Capitală fără de autorizaţie din
partea poliţiei“.






Ps: facem pariu ca primu care ma-njura e Oltean ?

Sursa: evz.ro